poate ptr ca imaginile lui Catalin mi-au reamintit de bucuria de-a citi povesti…poate ca Spiritul Craciunului, cel cu povesti la gura sobei..poate o poveste de la Constanta, cu multe personaje cunoscute si dragi mie…sau poate intamplarea care mi-a amintit, aseara, de o carte “Hotul de umbre” de Marc Levi….
“– Acum, stai jos, trebuie să vorbim, a spus umbra.
M-am aşezat turceşte pe podea. Umbra a luat aceeaşi poziţie, în faţa mea. Aveam impresia că stătea cu spatele la mine, dar ăsta nu era decât efectul razelor de lună.
– Tu ai o putere foarte rară, trebuie s-o accepţi şi să te foloseşti de ea, chiar dacă te sperie.
– Şi ce să fac cu ea?
– Găseşte, pentru fiecare dintre cei cărora le furi umbra, acea scânteie ce le va lumina viaţa, o frântură din memoria lor ascunsă, asta-i tot ce vrem noi de la tine.
– Noi?
– Noi, umbrele, a şoptit cea căreia îi vorbeam.
Şi dacă adultul de acum l-ar întâlni pe copilul care ai fost cândva… “
Dacă umbrele ar vorbi… 🙂
he he heiii…. 😛
de parca n-ai stii 🙄 😎
Deci umbrele vorbesc, insa nu toti oamenii le pot auzi…
Interesant… 🙂